13 Obiective Turistice Valea Prahovei

Obiective Turistice Valea Prahovei. Să mergi pe Valea Prahovei te simți ca și cum mergi într-o aventură fără sfârșit – există câte un obiectiv turistic care se potrivește fiecărui suflet!

Valea Prahovei este o destinație populară pentru mulți oameni din Romania și este ușor de înțeles de ce. De la stațiunile sale idilice, energia spirituală captivantă, castele, case memoriale, mănăstiri și cascade spectaculoase, există atât de multe de văzut și de experimentat în această zonă a țării!

Experimentați adrenalina pe 4 roți cu ATV sau Buggy, meditație, drumeții, mâncarea delicioasă la Suru Hotel & Restaurant din stațiunea Bușteni-Poiana Țapului sau chiar viața de noapte. Anumite zone de pe Valea Prahovei au fost influențate de turism, cu baruri la modă, cafenele și restaurante vegane. Dar alte zone sunt încă destul de îndepărtate, păstrându-și frumusețea și farmecul prahovean.

Obiective Turistice Valea Prahovei

• Restaurant de top din Bușteni: La pachet, cu livrare
• 5 sfaturi pentru o vacanță în Bușteni
• 15 Obiective Turistice Bușteni

Cele mai importante obiective turistice pe Valea Prahovei

1. Castelul Peleș

Castelul Peleș este un palat din Sinaia, construit între anii 1873 și 1914. Construită ca reședință de vară a regilor României, clădirea se află, în prezent, în proprietatea Familiei Regale a României și adăpostește Muzeul Național Peleș. Castelul Peleș este situat în Sinaia, pe Valea Prahovei, (la 44 km de Brașov și la 122 km de București), pe drumul european E60 (DN1). Pe calea ferată există numeroase trenuri care pleacă din Ploiești sau Brașov cu destinația Sinaia.

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României, după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine. Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896. Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului. În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc. Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.

2. Castelul Cantacuzino

Castelul Cantacuzino din Bușteni este situat în cartierul Zamora, pe strada cu același nume. Edificiul are o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică.

Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată după planurile arhitectului Grigore Cerchez, figură marcantă a curentului neoromânesc, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit „Nababul”).

Edificiul a fost ridicat pe locul unei vechi cabane de vânătoare pe care familia prințului o folosea ca loc de popas în peregrinările spre Brașov.

Lucrările de construcție au durat cinci ani, iar mobilarea a durat încă un an și jumătate. La inaugurarea din 1911, castelul impresiona prin dotările sale moderne în raport cu acele timpuri, beneficiind de electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă, cât și prin frumusețea stilului.

Până în 1930, castelul a deservit ca reședință de vară a familiei prințului Grigore Cantacuzino. Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu.

3. Mănăstirea Sinaia

De peste trei secole Mănăstirea Sinaia străjuieşte pitoreasca vale a Prahovei, fiind situată în cadrul Masivului Bucegi, la poalele Muntelui Furnica, la altitudinea de 860 de metri, aproape de confluenţa râului Prahova cu pârâul Peleş, la 122 km nord de Bucureşti şi la 49 km sud de Braşov. Face parte din oraşul Sinaia şi are în imediata vecinătate vestitul Castel Peleş, reşedinţa de vară a familiei regale române între anii 1883-1947. 

Drumul comercial de pe Valea Prahovei este atestat documentar din 1422, pe când Dan al II-lea întărea privilegiile negustorilor braşoveni și fixa tarifele pentru vama Prahovei.

Cât priveşte aşezările monahale, au existat în zonă încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea două mici schituri de lemn, care au pierit cu vremea, Sfânta Ana și Sfântul Nicolae. Primul a fost reînființat în 1995 de un viețuitor de la Sinaia, Protosinghelul Ioanichie.

4. Mănăstirea Caraiman

Manastirea Caraiman este o manastire ortodoxa aflata in localitatea Busteni, la poalele masivului Caraiman. Crucea de pe Caraiman parca strajuieste poteca ce duce pasii pelerinilor spre manastire. Mergand spre telecabina din Busteni, la un moment dat, pe partea stanga, un indicator si o icoana arata poteca, cu dale de piatra pe alocuri, ce duce spre manastire.

Poteca, mergand parca pe ascuns, pe sub coroanele intunecate ale brazilor, ajunge, in cele din urma, intr-o oaza de lumina, masivul Caraiman ivindu-se in toata splendoarea lui. In aceasta poiana, Parintele Gherontie Puiu a ridicat, din mila lui Dumnezeu si cu ajutorul Maicii Domnului, o mareata manastire.

5. Castelul Pelișor

Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României.

A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria.

Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea.

Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat și biroul ei, iar pereții Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoției, locul natal al ei. Aici au crescut și copiii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina Iugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.

Principalele săli sunt:

Holul de onoare, rafinat prin simplitate, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se dovedește luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900.

Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului în stilul neorenașterii germane, se detașează biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care înfățișează castelele Peleș, Pelișor și Foișor.

Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschița, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripție emblematică. Nota de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.

6. Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman

Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, denumită oficial Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial, este un monument istoric (cod LMI PH-IV-m-A-16887) situat în Munții Bucegi, pe teritoriul județului Prahova. Acesta este de forma unei cruci latine, având o înălțime de 39,3 metri și a fost construit între anii 1924-1928 în apropiere de Vârful Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria celor 30.000 de militari români căzuți în luptele de pe Valea Prahovei, în Primul Război Mondial. Alte denumiri sub care este întâlnit monumentul sunt: Crucea Eroilor Neamului, Monumentul Eroilor de pe Caraiman sau popular, Crucea de pe Caraiman.

Ca urmare a demersurilor pe care Alexandru Dan Bartoc le-a făcut în anul 2013, acest monument a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. Conform unei legende, monumentul de pe Caraiman a fost realizat datorită unui vis pe care l-ar fi avut Regina Maria, în care a văzut Munții Bucegi „stropiți cu sângele eroilor”.

În urma acestui vis, ar fi decis edificarea monumentului de pe Caraiman. Legenda a circulat și în perioada comunistă și mai apoi, fără ca cineva să aducă vreo dovadă în acest sens. Efectul acestei legende a dus la atribuirea meritelor de inițiere și construire Reginei Maria. În urma cercetărilor pe care le-a făcut Paul Adrian Cristescu, a reieșit dintr-un articol apărut în Ziarul „Tricolorul” – Bușteni, nr. 21 din 1 ianuarie 1922, că inițiativa a aparținut comunității locale din Bușteni. S-a constatat de asemenea, inexistența vreunui document autentic care să releve legătura dintre acest monument și membrii Casei Regale, Ferdinand I sau Regina Maria.

Din mulțimea monumentelor care s-au ridicat în România pentru comemorarea ostașilor români din Primul Război Mondial, monumentul de pe Caraiman este singurul despre care nu există informații detaliate în presa acelor timpuri. Nu s-a putut proba până în anul 2018, nici măcar presupusa zi a sfințirii Crucii Eroilor, 14 septembrie 1928. Nu există nici imagini și nici știri de presă în acest sens. Regina Maria nu a consemnat nimic în însemnările ei despre monumentul de pe Caraiman. Ea a făcut doar mențiuni despre participarea la dezvelirea altor monumente, așa cum a fost și Ultima grenadă de la Bușteni din data de 9 septembrie 1928.

7. Casino Sinaia

Cazinoul Sinaia, gazdă a numeroase conferințe, simpozioane, congrese și reuniuni naționale și internaționale, este, în același timp, locul preferat pentru organizarea unor expoziții deosebite de artă plastică și fotografie, lansări de carte, concerte și spectacole.

8. Salina Slănic Prahova (Mina Unirea)

Salina Slănic este o exploatare minieră a sării aflată în stațiunea Slănic, județul Prahova, Muntenia, România.

Masivul de sare are o lungime de 5-6 km, o lățime de circa 2-3 km și poate fi exploatat pentru câteva mii de ani. Sarea se prezintă sub formă de cristale bine dezvoltate, care formează o masă compactă grăunțoasă, în care cristalele mari se divizează în masa cristalelor mici. Suprafețele de contact dintre cristale au formă neregulată, ceea ce mărește mult coeziunea și aderența.

Începuturile salinei datează din jurul anului 1686, când spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în zonă există un zăcământ de sare și astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moșia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacția, reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat ocne vechi, de adâncimi mici, la 5 km est la Teișani.

Sarea în Țara Românească se extrăgea din trei saline: Ocna Mare în Vâlcea, Telega în Prahova și Slănic în Săcuieni.[3] În anul 1688 pe Valea Verde a fost deschisă prima exploatare, urmând ca între anii 1689-1691 să fie deschise și exploatările de la Baia Baciului, de către Mihail Cantacuzino.

În anul 1713 spătarul a donat atât moșia sa din Slănic cât și ocnele de sare, Mănăstirii Colțea din București. Între anii 1601-1700 exploatarea sării în zonă s-a efectuat la Baia Verde, Dorobanțești și la Baia Baciului, prin metoda de tip exploatări „clopot”, în care accesul se realiza prin două compartimente: unul vertical care se folosea pentru scoaterea sării, iar celălalt oblic pentru intrarea și ieșirea din ocnă.

9. Stațiunea Bușteni

Busteni – statiune balneoclimaterica si de odihna, situata la 135 km de Bucuresti, aflata la o altitudine de 880 metrii, la poalele Caraimanului. Statiunea este denumita si „Poarta Bucegilor”, datorita pozitiei sale, de aici deschizandu-se numeroase cai de acces in munte, cele mai deosebite atractii fiind Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraiman – monumentul ridicat in cinstea eroilor cazuti in primul razboi mondial si Costila – renumita si paradisul alpinistilor.

Statiunea Busteni face legatura cu Platoul Bucegilor prin cel mai lung traseu de telecabina din tara si dispune de numeroase partii de schi cu diferite grade de dificultate, atat pentru incepatori cat si pentru cei mai experimentati. Prognoza meteo.

Orasul Busteni este usor accesibil prin drumul European E60 (DN1) sau prin calea ferata ce face legatura pe ruta Bucuresti – Brasov – Cluj – Oradea – Budapesta – Viena – Paris sau Berlin, se poate afirma ca este chiar in centrul tarii si este destinatia ideala pentru turism montan, ski, fotografie si relaxare. Statiunea Busteni are o pozitie foarte spectaculoasa, fiind asezat chiar la poalele muntilor Bucegi, unde se poate admira frumusetea si goliciunea stancilor. Busteni se afla la 1h 45min distanta de Bucuresti si la 30 min de Municipiul Brasov (cu masina).

10. Cascada Caraiman

Cascada Caraiman este o altă destinație cunoscută a județului Prahova, al cărui nume te duce cu gândul la Crucea Eroilor și Vârful omonim, care sunt în zonă.

Aceasta se află în Munții Bucegi și mai poartă denumiri precum „Vânturișul Caraimanului” sau „Cascada Fantomă”. Ultima vine de la faptul că numai într-o perioadă a anului, și anume în prima parte a primăverii, când are apă, în rest fiind seacă.

Datorită topirii zăpezilor și a ploilor se creează o cădere de apă impresionantă, moment în care este recomandată vizitarea acesteia.

Cascada se poate zări și din telecabina care urcă spre Babele (dacă e în perioada potrivită), fiind situată la peste 2.000 de metri altitudine.

Traseul care duce spre cascadă se numește Valea Jepilor sau Valea Caraiman.

11. Lacul Caldarusani

Lacul Căldărușani este un liman fluviatil situat la sud de valea Ialomiței. Are o suprafață de 2, 24 km 2 și din abundența îngrășămintelor agricole este supus unui proces de eutrofizare în special cu macrofite (plante acvatice), ceea ce dăunează faunei piscicole.

Adâncimea maximă este de 4 m. Pe malul nordic al lacului se află Mănăstirea Căldărușani; iar pe malul sudic al lacului se află localitatea Grădiștea.

12. Predeal

Predeal (maghiară Predeál) este un oraș în județul Brașov, la limita între regiunile istorice Muntenia și Transilvania, România, format din localitățile componente Pârâul Rece, Predeal (reședința), Timișu de Jos și Timișu de Sus. Este orașul situat la cea mai mare altitudine din România (1.030–1.110 m).

Coordonatele Predealului sunt 45′ 30″ latitudine Nordică și 25′ 26″ longitudine Estică. Localitatea se învecinează cu mai multe orașe, astfel: în Sud cu orașul Azuga, în Sud-Vest cu orașul Bușteni, în Nord-Vest cu orașul Râșnov iar în Nord cu Municipiul Brașov. Predealul este așezat pe Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu același nume din Carpații Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, într-o trecătoare între Muntenia și Transilvania. Localitatea are ca delimitări râurile Prahova la sud și Timiș la nord. Orașul este delimitat de 3 masive: Postăvarul, Piatra Mare și Bucegi. Până la Unirea din 1 decembrie 1918, Predeal a fost localitatea de frontieră a Regatului României cu Împărăția habsburgică, clădirea postului de grăniceri mai existând și astăzi.

Orașul este străbătut de două drumuri naționale, respectiv DN1 și DN73A. De asemenea, pe raza localității se regăsesc traseele a două drumuri comunale, respectiv DC15 (Bulevardul Libertății) și DC15A (Strada Trei Brazi).

13. Pestera de Gheata – Piatra Mare

Peştera de Gheaţă e o încăpere lungă şi îngustă, rece ca gheaţa, care coboară în munte.

Peştera s-a dezvoltat pe o fisură verticală în blocul de calcar. Are circa 50 metri lungime, dar se îngustează atît de tare încît nu poate fi parcursă de oricine. Intrarea e o crăpătură între două stînci care parcă stau să cadă şi printre care abia se poate strecura un om.

Zona coborită a pesterii pastrează în interior temperaturi scăzute tot timpul anului, chiar şi zăpadă.

Stancile de aici sunt unul dintre locurile favorite ale iubitorilor de căţărare. În lungul traseului care coboară, veţi trece pe lîngă un abrupt spectaculos cu numeroase microforme carstice: Prăpastia Urşilor.

Concluzie

Așadar, propune-ți și tu să ajungi pe Valea Prahovei și vino primăvara pentru a te putea bucura de splendoarea acestui monument al naturii!